miercuri, 12 ianuarie 2011

"Suntem enormi și sculptăm monstruos"

Ce autor s-ar fi gândit oare că in memoria lui se va construi o caruță de stadion, cu gramofon aurit, în care sunt pe cale de a leșina, din lipsa centrului de greutate și a articulațiilor, niște pseudofiguri de actori români ? Ba mai mult, undeva într-un colț "parazitează" însăși silueta muribundă a autorului, care privește câș scena tip memento mori ce îi dansează grotesc în față, cu surlele, trâmbițele și putti de rigoare.
La o privire pragmatică, tot ansamblul este o mostră instant de satisfacere la scară largă a unor nevoi estetice peliculare. În sinea lui, ansamblul este un manifest de tip salată boeuf (care, apropo, după cum ne spune Radu-Anton Roman, este o invenție pur autohtonă, francezii n-au auzit încă de așa ceva) menit să rupă brutal, dar triumfător, pactul cu diavolul semnat de sculptura figurativă cu tradiția, încă de când a apărut ea (tradiția în sculptură) pe meleagurile românești.
Ce avem?
Puțin praf de Giacometti ca aromă - adică materia lăsată intenționat la scurs, puțin impresionism de tip francez - a se citi: nefinisajele confuze și alandala de pe figuri, puțin contrapunct de rit clasic - a se observa forma aurită, cabrată a gramofonului și prezența celor doi putti (!!!) suspendați de deasupra ligheanului (pardon, caruței), puțină perspectivă auctorială (aici v-a rupt!) redată prin prezența autorului însuși într-un timp care nu-i mai aparține (tananaaaa!), puțină decadență - ilustrată prin nuditate și țigări, puțină pietate, venită din ideea unui ceva care acolo sus te veghează și te gâdilă dacă nu ești sobru (ne reîntoarcem la putti), puțină greutate (la propriu) - dată de tonele de bronz irosit în sincope formale de tip colon(ial) măsurate de sus în jos, puțină frivolitate, dată de pălăriuțele, evantaiuțele și batistuțele din belle epoque-ul dunărean.
Toată această încrengătură de influențe cred că e rețeta perfectă a artistului român, oficial, perfect. E multă, e mare, e cu de toate, costă, e în centru, e verde, e de bronz, are și puțin aur (că suntem prea săraci ca să cumpărăm lucruri ieftine), ce mai, un agent de vânzări ar fi în culmea fericirii.
Prima întrebare care îți vine în minte este: cum e posibil?
Presa spune că monumentul a fost comandat de Primărie în urmă cu aproape 10 ani. Bun.
De ce nu se fac totuși concursuri internaționale pentru așa ceva?
Cred că s-ar înscrie cel puțin cinci artiști de renume care să propună soluții fericite.
De ce costă atât un singur monument în timp ce în cultură se taie fondurile ca feliile de brânză?
Aici numai niște specialiști ar putea răspunde.
De ce se tace atât de mult?
Când s-a deschis Muzeul Național de Artă Contemporană, în 2004, au sărit pe el (pe muzeu) ca pe hoții de cai. Acum, de ce este minunat și "îl împacă pe Rodin cu Brâncuși" în mod taumaturgic?
Rămâne, ca de obicei, retorica de buzunar: De ce când "țara arde, babele se piaptănă" ?
Cu ce am greșit noi, cei care recunoaștem că vedem monstruos, ca "nenea Iancu" ?
Când se va termina lanțul de nenorociri estetice ce a început să împânzească pe bani mulți, foarte mulți, orașul București?
Când?

25 comentarii:

  1. Nu cred ca avem nevoie de concursuri internationale, nu de scuptori buni ducem lipsa. Imi vine in minte Aurel Vlad, dar sunt destui in generatia '80 (si nu numai)

    RăspundeţiŞtergere
  2. pai cred ca ar fi cazul ca national sa inceapa sa rimeze cu international

    RăspundeţiŞtergere
  3. mai ales ca se pare ca din punct de vedere financiar ne permitem:)

    RăspundeţiŞtergere
  4. Nu cred ca ne mai permitem concursuri "nationale". Nu mai avem de ce... De ce nu mai avem de ce? Simplu. Pentru ca castiga Bolborea!

    RăspundeţiŞtergere
  5. bolborea este un sculptor care in ultimii 10 ani a manipulat orice comanda cu bani multi da-ti de primarie!concursurile sunt deja castigate inainte de a veni comisia(care si-a primit si ea malaiul,nu??)putea sa vina si giacometti,rodin sau michelangelo tot bolborea castiga!!asa ca..nici o sansa!

    RăspundeţiŞtergere
  6. Foarte graitor articolul tau! Daca n-ar fi de plans toata situatia asta, as fi ras in hohote.

    RăspundeţiŞtergere
  7. pai e cam de rasu'-plansu', dar pe bani multi

    RăspundeţiŞtergere
  8. Simona,

    bani mulţi sau puţini -- tot se cheltuiesc, nu asta-i problema de fond! Am obosit de nihilismul ăsta bucureştean, că totul ne pute dacă duhoarea nu vine din ograda noastră. Care-i, în esenţă problema cu ansamblul realizat (onorabil, zic eu!) de Bolborea?! Ce anume i se poate reproşa? Dar aşa, după o analiză formală, stilistică, compoziţională, ideologică chiar?
    Înţeleg că critica ta este una "instituţională", că cică s-ar putea să dispară MNAC din cauza echilibrului financiar produs de "Căruţa cu paiaţe", ca urmare a unui concurs organizat de primăria Bucureşti prin 2001! Ăsta e chibiţul? Dacă da, întreaga ta îngrîmădire de cuvinte e degeaba, căci una-i-una, şi alata-i, alta! Monumentul lui Bolborea nu e dintre cele mai bune realizări şi, desigur, "alăturarea" făcută de Şuşară e trasă de păr.., dar întreaga poveste pusă pe roate de artistul din Băneasa -- merită cel puţin o analiză decentă, fără ţîfnă şi "concursuri intenaţionale", de care m-am săturat demult! Ca să fii împăcată, îţi pun o întrebare majoră: ce ştii despre rezultatele concursului internaţional, denumit generic "Bucureşti 2000", care-şi propunea să "unamanizeze" Parcul Izvor, cîştigat de o echipă de articţi de afară? Acel concurs a fost poate cel mai impunător din istoria României, şi cu ce s-a ales Bucureştiul? Scuze că, pînă la urmă, au ieşit două întrebări)))

    RăspundeţiŞtergere
  9. @ Vladimir,
    Prima problema pe care o am cu acest ansambul este una legata de coerenta spatiului public. In orice interventie in spatiul public este dezirabil sa se tina cont de cateva principii comune, de bun simt. Pentru a imagina o unitate a orasului.
    A doua problema ar fi una de natura estetica. Acest ansamabul care aluneca simultan in mai multe directii artisticice, pe care artistul le stapaneste doar pana la un anumit punct, frizeaza kitsch-ul. De ce mi-as dori sa vad zilnic un ansamblu kitsch in centrul Bucurestiului??!
    A treia problema: normalitatea mea imi spune ca este dezirabil intr-o sculptura de for public sa se tina cont de unitatea dintre imagine (tehnica, stil) si continut (tu chiar il citesti pe Caragiale acolo???).

    Si ultima problema, care ar putea fi si un banc: multi au crezut ca acel ansambul este temporar, ceva pus special de sarbatori. O piesa din seria de 'arta reciclabia' (gunoaie.
    Cred ca uitam cu totii ceva: scultura asta nu este la mine in curte la Sinaia, este in spatiu public, pentru public, pentru oameni. Deci, trebuie sa satisfaca locuitorii (si vizitatorii) acestui oras.

    RăspundeţiŞtergere
  10. @ Simona.
    Nu originea artistului este importanta, conteaza tehinica si viziunea. Aici exista artisti buni care n-ar trebui ingropati. Exista o scoala de sculptura, daca tot exista bani pentru monumente nu vad de ce nu s-ar investi in artisti romani buni. Ar fi un merit pentru oras/autoritati sa arate publicului si lucruri de calitate, facute de autohni (poate am scapa de complexul "incapacitatii romanilor de-a face lucruri de calitate").

    RăspundeţiŞtergere
  11. @Valentina,

    pentru că sunt un ins cu aoreşce pregătire birocratică îţi voi răspunde în ordinea întrebărilor:

    Primo: spaţiul public, cum îl numeşti tu, din faţa Naţionalului nu a avut niciodată o personalitate bine definită, vezi te rog în acest sens, nişte fotografii a acelui loc din jurul lui 1900, şi pînă acum. Apoi, nu uita că Naţionalul intră în curînd în şantier, şi nu va mai fi aşa cum este acum...
    Secundo: natura estetică a îngrămădirii de figuri comise de Bolborea este dată de "viziunea proprie" asupra universului caragielesc, şi deci, nu i se pot reproşa prea multe. Dacă revezi filmul lui Pintilie, "De ce trag clopotele, Mitică?", vei vedea că şi stridenţele insinuate prin scene de marele regizor, nu-ţi vor face bine la burtică)))
    Terzo: unitatea de conţinut şi formă este conţinută taman de "expresionismul" feroce a lui Bolborea, pe care nu-l asemuiesc cu nimic, decît cu o opintire titanică de a scoate la bun final, sau cel puţin onorabil, a unui proiect pe care, personal, nu-l văd dus la finalizare de niciun alt artist român...cu atît mai puţin de unul internaţional. Tu care eşti un om umblat prin lume, mult şi asiduu, spune-mi cîte "monumente de for public" de aşa amploare ai văzut pe aiurea???

    Iar bancul cu "tranzitul" acestui ansamblu prin PIaţa Universităţii -- nu mă afce decît să zîmbesc hîtru...

    RăspundeţiŞtergere
  12. @ Vladimir. O sa-ti raspund intr-o ordine dezordonata.
    In primul rand filmul lui Pintilie nu este proiectat pe TNB, deci nu face obiectul discutiei. Inca suntem in spatiul public.
    Aha. Deci. Daca nu a existat pana acum o constiinta a spatiului public, de ce sa ne pese de acum in colo? In fond, domnul Shafir cred ca are dreptate: ne putem raporta la un viitor cutremur cand aducem orice intr-o piata publica. Nimic nu e definitiv ;)
    Acel neo-expresionism grotesc este exact ce ma deranjeaza cel mai mult. Poate ar fi mers (fara elementele de kitsch)la 'Azilul de noapte'
    & Expresionismul feroce nu a fost inventat de Bolborea.

    & Sunt multe monumente de amploare; peste tot. Nu simt nevoia in general sa compar cu alte capitale din simplul motiv ca incerc sa inteleg 'cerintele' orasului in care traiesc.

    RăspundeţiŞtergere
  13. Vreau să cred că discuţia trebuie purtată în termeni de "bine comun", iar dacă ne plasăm ab initio în nedorinţa de a pleda pentru un numitor comun, agreabil cel puţin -- prefer să fiu cel care abandonează. Dar nu înainte de a spune: că faptul este comis, şi cu nihilismul, prezumţia de vinovăţie a tuturor, nu ajungem nicăieri.
    "Cerinţele oraşului"?

    RăspundeţiŞtergere
  14. @ Vladimir:

    Iti voi raspunde pe rand la intrebari:
    1. Nu este vorba ca nu vine din ograda noastra, ba mi se pare ca este fix din ograda noastra. Aici nu vorbim de Bucuresti, Ploiesti, Tirgu Jiu, Pitesti sau Miercurea Ciuc etc. Oriunde ar fi fost amplasat monumentul, parerea mea ar fi fost identica. M-am oprit asupra acestui monument pentru ca trec zilnic de vreo 3 ori pe langa el si m-am uitat cu atentie. Daca parerile noastre nu coincid, pana la urma se poate cadea la pace prin prisma "gustului". Da, mie nu imi place si am si explicat de ce. Pentru ca are prea mult si din prea multe zone, iar ideea pe care mi-am facut-o despre expresionism citind despre el si vazand anumite lucruri nu pot sa o aplic si aici, sunt doua lucruri total diferite din punctul meu de vedere. Poate ca la o scara mai mica lucrurile ar fi aratat altfel (ma refer la sculptura originara, a aceluiasi autor, de la care am inteles ca s-a pornit), insa mare si mult mie nu mi se pare intotdeauna o rezolvare fericita.
    2. Daca ati inteles ca eu spun ca MNAC-ul se desfiinteaza din cauza unui concurs de sculptura (sau atribuire directa), iarasi tin sa va contrazic si sa spun ca ma refeream la faptul ca vocea critica, daca vreti, colectiva, care s-a "coalizat" atunci a fost deosebit de vehementa, insa acum mi se pare ca exista o mare indiferenta, desi ambele situatii pot fi atacabile din diverse unghiuri. Asta era singura comparatie cu MNAC-ul, nu alta.
    3. Despre concursul international din 2000 nu stiu, dar cand aflu imi voi exprima parerea.
    4. Concursul international mi se pare un lucru sanatos in anumite cazuri, mai ales ca vrem sa fim europeni si sa apartinem si de spatiul Schengen. Parca asa era vorba.

    RăspundeţiŞtergere
  15. Nota bene: Nici eu n-am reusit sa-l "citesc" pe Caragiale din acest monument.

    RăspundeţiŞtergere
  16. PAIÁȚĂ, paiațe, s. f. 1. Personaj comic în spectacolele de circ, la diferite reprezentații populare etc.; măscărici, saltimbanc, clovn; bufon.

    Sa se limiteze critica sociala a lui Caragiale la un spectacol de circ si atat?

    RăspundeţiŞtergere
  17. Ar fi usor, comod si lipsit de urmari.

    RăspundeţiŞtergere
  18. Si, ca sa mai explic o data, nu am amintit de Ioan Bolborea in mod intentionat. Daca e un artist expresionist feroce si opera dumnealui, in ansamblu, o sa ramana ca o mostra a acestui expresionism in istoria artei, care se va scrie de acum incolo, vom trai (sau nu) si vom vedea (sau vor vedea altii).
    Insa faptul ca s-a "trantit" un monument care mie si altor artisti si critici ni se pare nefericit, cred ca tine deja de alta zona.

    RăspundeţiŞtergere
  19. Simona, eu consider că acea istorie a artelor pe care, pasămi-te, o vom trăi şi o vom vedea, noi suntem cei care trebuie să o scriem. Onseritatea ne obligă să nu fim pătimaşi, ci echidistanţi, căci orice act critic, în cultură cel puţin, nu se face cu emoţiile în faţă. De la ele pornim, dar nu rămînem robiţi acestora.
    Mai încolo, spun că dacă tot ai adus vorba de MNAC (şi nu ştiu de ce?!, nu pricep şi gata), atunci ar trebui să ştii că vederea ta de astăzi te face, citeşte te obligă, să nu vezi neapărat "o voce colectivă" împotriva MNAC, ci mai ales nişte voci, printre care eram şi eu. Mai mult, noi mîna de ne-aplaudaci nu eram împotriva MNAC, ci contra felului (şi a procedurilor) în care această instiţie şi-a făcut apariţia pe scena artei...Dar mă opresc. Subiectul pentru mine s-a epuizat demult. Am mers mai departe.
    În privinţa lui Bolborea nu mai pot adăoga decît că această opera a sa nu e terminată! Nu a avut timp, nici fizic nu a mai făcut faţă. Spun asta fără să-l cunosc personal. Dar asta am simţit din ce am văzut cu luare aminte, analizînd încetişor, dar forţa acelui "expresionism feroce" (pe care, desigur, nu el l-a inventat; a afirmat asta cineva?) tot trasnpare, vrei-nu-vrei.
    Zona analizei, nu e alta, ci tot aia, ţine de faptul curent, pedestru, care devine peste ani -- istorie!

    RăspundeţiŞtergere
  20. Vladimir, citez din tine, din comentariul de la 1:13 "Terzo: unitatea de conţinut şi formă este conţinută taman de "expresionismul" feroce a lui Bolborea, pe care nu-l asemuiesc cu nimic "

    => Tu ai spus ca expresionismul feroce este inventat de Bolborea; il alti termeni.

    RăspundeţiŞtergere
  21. "Expresionismul" este un întreg curent, cum bine se ştie, iar Bolborea l-a tratat de o manieră feroce...adică foarte personală; de unde s-a înţeles că el l-ar fi "inventat"? Că l-a folosit de o manieră proprie?

    RăspundeţiŞtergere
  22. @Vladimir: Am scris in graba, nu este vorba despre o voce colectiva ad literam, ca o cooperativa de critica, ma refeream la parerile convergente sau nu, dar care s-au indreptat atunci, vehement si in foc continuu asupra unei institutii de stat. Nu am nici o problema cu aceste voci, e foarte bine ca exista diversitate de opinie intr-o tara democratica si sincer, de multe ori sunt benefice.
    Am facut comparatia, daca vrei, aleatoriu, am incercat sa juxtapun doua evenimente mari, pana la urma, nu?, ce tin de initiativele institutiilor statului in care traim, pentru ca momentan discutam de controversatul domeniu public (fizic si simbolic). Crearea unui muzeu de arta contemporana si amplasarea unui monument de mari dimensiuni la km 0 (adica de maxima vizibilitate, la propriu si la figurat) pot fi situate pe acelasi palier la nivel de impact asupra publicului. Cu diferenta ca cel de-al doilea nu-si schimba continutul. Practic, am ales doua evenimente petrecute in domeniul public autohton care s-au lovit de opinii incisive (si pro, si contra).
    Daca opera lui Bolborea nu e terminata (si avea acest obiectiv de la inceput), dar e amplasata deja si a fost dezvelita, mi se pare trist, puteau sa amane dezvelirea pana la finalizarea operei. E totusi un act de mare responsabilitate,dar asa cum oamenii gandesc diferit, si aceste lucruri devin subiective.
    Cat despre expresionism, mi-am expus parerea mai sus si se stie ca n-a aparut in Romania (la fel ca multe alte lucruri, din pacate).

    RăspundeţiŞtergere
  23. @ Vladimir. Pardon; vina mea, am luat toata sintagma, nu doar atributul feroce. Am citit pe fuga si sa-ti explic ce se intelege la o citire rapida:
    *Ceva ce nu asemuiesti cu nimic, adica fara termen de comparatie adica original (care este sinonim partial cu 'inventat')*

    RăspundeţiŞtergere
  24. Plecand de la definitia data de Simona termenului de paiata cred ca in cazul dezbatut aici se impune sintagma CIRC DE STAT.

    Daca eliminam toate criteriile obiective si ne lasam doar pe seama interpretarii si evaluarii personale atunci eu imi permit sa definesc aparitia, literalmente de gradul trei, din fata teatrului asa: Daca admitem in retorica noastra conceptul de DISCURS ARTISTIC intr-o opera atunci ansamblul in cauza este o veritabila BOLBOROSEALA.

    Ca sa ofer si un argument, trebuie sa subliniez ca proportiile gresite si suprafetele ratate ca textura si forma ce le sustine nu inseamna expresionism, nu astazi, circumstantele atenuante (sau nu) pe care le presupuneau, acum mai bine de o suta de ani, afilierea sau apartenenta la un curent sau altul astazi nu ma ipot fi invocate... ma rog pot dar asta tradeaza ezitari si lacune de estetica contemporana. Feroce este dar expresionist nu. Eu pot argumenta de ce nu este expresionist dar este gresit la fel de bine cum altcineva poate face invers. Din pacate pentru opera domnului Bolborea argumentele si tezele esteticii contemporane nu il ajuta sub nicio forma.

    RăspundeţiŞtergere
  25. @Mihai Cosuletu,

    in locul Teatrului National a existat cu adevărat un circ, acesta nu e un lucru deloc greu de verificat. Să se fi întors roata istoriei?

    @Simona, mulţumesc mult pentru precizări. Şi eu consider acest monument de maximă importanţă, deşi prestanţa lui -- nu este...bunul meu amic Kessler, bunăoară, într-o corespondenţă privată, mă anunţă că încadrează acest ansamblu în "registrul strict al infractionalitatii (urbane, judiciare), nu din acela al artei". E dreptul lui să creadă orice, dar şi eu îmi păstrez acest drept inalienabil.

    RăspundeţiŞtergere