Interviu cu Popa Laurian & Cosmin-Florin Moldovan despre arta si "rezultatele" expozitiei lor de la Atelier 030202 - "Insemne printre nori si urme"

In perioada 30 septembrie-21 octombrie 2010, galeria Atelier 030202 a gazduit expozitia artistilor aradeni Popa Laurian & Cosmin-Florin Moldovan, "Insemne printre nori si urme".

1. Cum si cand a aparut colaborarea voastra profesionala? Cum se “impaca” tridimensionalul lui Cosmin-Florin Moldovan cu pictura lui Laurian Popa?

C.M.: Mai intai este vorba de o prietenie care s-a legat in anii studentiei, iar mai apoi, vizitandu-ne atelierele reciproc am realizat ca avem un demers artistic apropiat, nu neaparat de aceeasi orientare pe plan ideatic, ci mai degraba cea legata formal si coloristic, fiecare descoperind latura atipica a demersului sau artistic, daca pot spune astfel. Am inceput in 2004 cu primele 2 expoziitii “Foarte colorat” in Mansarda Facultatii de Arte din Timisoara, iar mai apoi la Galeria Delta din Arad (2005) si expozitia curenta de la Atelier 030202 din Bucuresti.

P.L.: Prima expozitie impreuna am avut-o in urma cu 6 ani, insa colaborarea noastra a inceput de mai demult, din anii studentiei. A fost o intamplare intersectarea noastra, a lucrarilor, a discutiilor si a ideilor. Eu nu cred ca trebuie sa existe o “impacare” intre tridimesional si bidimensional, totul consta in contextul si intamplarea prin care cele doua sunt alaturate. Adica pictura si sculptura se inteleg, dupa parerea mea, in orice context expozitional care are un sens si o idee.

2. Ce parere aveti despre contextul artistic contemporan, ca sa nu zic "concurenta"? Cum va simtiti cand expuneti in medii artistice noi? Cum apare Capitala in comparatie cu Vestul romanesc?

C.M.: Contextul artistic contemporan? , foarte grea intrebare, dar cu multe raspunsuri. Nu e vorba neaparat de concurenta. E vorba de a fi in multime, in multimea dirijata spre un figurativ fortat, impinsa de la spate din mediul academic spre acest figurativ. Imi vine in minte acea perioada a artei romanesti oficiale, in care turma reprezenta in opera ei oda adusa conducatorilor iubiti, pe cand acum figurativul s-a mutat spre Vest, un copy paste lipsit pe alocuri de originalitate, asta ca sa nu fiu rau in afirmatii. Nimic nu e nou, e doar o fatada cand se spune medii artistice noi, noi pentru noi, vechi pentru cei care au trecut si au gustat.

In principiu, fiecare artist trebuie sa fie om, sa exprime ceea ce simte si vede, nu ceea ce vede si nu simte.

Intre Capitala si Vestul romanesc cred ca este o mare ruptura, poate o lipsa de comunicare, cu toate ca sunt unele colaborari, dar fragmentare, sunt doua stari diferite, poate chiar ne despart Carpatii!

Noi suntem la curent cu aproximativ tot ce se intampla in Bucuresti, dar invers nu stiu daca este la fel, adica sunt convins ca nu este la fel!

P.L.: Parerea mea in legatura cu contextul artistic contemporan este una buna vizavi de tara noastra. Suntem in continua crestere si acesta este un lucru bun pentru peisajul artelor vizuale contemporane din Romania. Sunt si mici obiectii care reies din suprasaturarea "trendului figurativ" in Romania. Nu este un sentiment de nemultumire, ci doar o observatie,

Imi place foarte mult sa asociez in ultima vreme pictura cu video, cu experimentele pe care le-am filmat de-a lungul unui demers conceptual ca de exemplu " Experiment sintetic G". Capitala, din punct de vedere cultural si al evenimentelor artistice, este peste Vest, insa din Vest mi-e mai usor sa ajung sa vizitez o expozitie in Viena, Budapesta, Venetia.

3. Dar despre demersurile curatoriale din Romania? Cum va pozitionati fata de acestea? E cineva cu care preferati sa lucrati?

C.M.: Pe plan curatorial pot sa spun ca lucrurile se desfasoara putin mai bine, chiar daca ultima colaborare nu a fost o reusita, poate din cauza presiunii artificiale existente in Bucuresti. Noi suntem deschisi fata de orice colaborare, indiferent de rezultatul ei final. Pot sa spun ca am lucrat ca si curatori in cadrul a doua proiecte care s-au desfasurat in Arad - “Grup 21”, unde tinerii artisti din Vestul tarii au avut ocazia sa se prezinte publicului din aceasta zona si “Sculptura azi. 4 discursuri”, unde subsemnatul, impreuna cu Anamaria Serban am adus in fiecare an 4 sculptori tineri, pe care i-am prezentat publicului iubitor de arta, daca pot spune astfel.

Da, sunt multi cei cu care preferam, dorim sa, am lucrat, a fost o deosebita placere si onoare sa lucram, sa colaboram si as dori sa le pronunt numele cu crezul ca vom colabora si in continuare: Constantin Prut, Alexandra Titu, Cristian Robert Velescu, Ileana Pintilie, Dumitru Serban, Onisim Colta, Ileana Selejan, Marcel Tolcea, Sorina Jecza si, nu in ultimul rand, Emil Moldovan, care nu mai este printre noi, dar colaborarea noastra cu el a fost o adevarata revelatie, daca pot spune astfel.

P.L.: Aprecierea mea referitoare la dimensiunea curatoriala din Romania exista. Mi se pare normal sa se intample asa, iar dintre persoanele cu care am lucrat si as mai lucra as dori sa-i precizez pe Ileana Pintilie, Constantin Prut, Alexandra Titu, Dumitru Serban, Cristian Velescu.

4. Care credeti ca este cea mai spinoasa problema cu care se confrunta artistul in zilele noastre?

C.M.: Lipsa de interes din partea receptorului, si aici nu-i includ pe cei din mediul artistic.

P.L.: Nu consider ca sunt in masura sa emit aprecieri despre problemele artistului din Romania, deoarece nu se poate generaliza. Fiecare artist se confrunta individual cu diferite probleme cu care poate ca nu ma identific eu. In ceea ce ma priveste ca artist tanar, problema mea "spinoasa" este implicarea autoritatilor locale in proiectele artistice ale oraselor. As dori un mult mai mare interes din partea lor!

5. Unde va vedeti peste 5 ani? Dar peste 10?

C.M.: In fata mea, intrebandu-ma ce am facut in ultimii 5 ani. Peste 10 ani razand, poate, de unele idealuri pe care le am acum.

P.L.: Peste 5 ani m-as vedea in Paris cu o expozitie, sper, si, in 10 ani, la New York! Cred ca orice artist isi doreste asta.