Cronica de vineri prezinta un interviu cu pictorul Marian Dobre

1. Marian Dobre sau MD (in Grupul fara nume) - pictezi o fata ascunsa a naturii. Impartaseste-ne cateva dintre secretele experientei tale. Ce te face sa percepi natura asa?

Fata ascunsa imi apartine. Natura parca ma deschide spre mine, ma ajuta sa vad/simt si sa tin in minte cite ceva din caracterul lumii in care traiesc. In starea asta pictez mereu ce vad, ce mi se arata, ce nu am uitat. Imi place natura ucenicului. El invata sa faca lucruri intr-un anume fel. Asculta, face, iar asculta, iar face… face cit asculta. Este ascultare! Realitatea asta infiorator de simpla imi da putere. Faptul ca ma pot masura constient si matematic (sint = ascult) imi da aer, incredere, ma misca pe muchii de cutit. Rezultatul? Cind valoarea lui “a asculta” este 100% din “a fi” si identica cu “a face” - formula folosita la descoperirea ucenicului - cred ca o sa incep sa pictez cu adevarat. Acum, de aproximativ treizeci si doi de ani, ma pregatesc cu bucurie si rabdare pentru atunci. Despre astazi, despre pictorii ce ne dorim a fi, domnul Paul Gherasim spune ca sintem de fapt arheologi. Si mai spune ca atunci cind reusim sa punem intr-un desen si putina poezie este mare lucru.

2. Ai colaborat anul trecut cu poeta Andra Rotaru (in cadrul rezidentei "4X4.Instalatia de cARTE" de la Palatele Brancovenesti Mogosoaia) si a rezultat proiectul "Plimbare la sanatoriu". Cum a fost sa colaborezi cu un artist din alt domeniu? Cum te-a transformat aceasta colaborare?

Frumoasa lucrare! Daca privim cuvintele Andrei ca pe niste fire de iarba (nu gazon, ci amestec de plante vindecatoare pentru pasare, animal si om), semnele mele atunci au devenit limba. O limba de leu alb. Bineinteles, amestecul vegetal despre care vorbesc, in cazul leului calcaros, a fost si este antidot pentru durerile din cap si piept (si in cazuri exceptionale ajuta la transformarea periodica si metaforica in cal). “Plimbare la sanatoriu” a ramas in portofoliul meu si in biografia mea un exemplu de experiment in care doi timpi fundamental diferiti, doua lumi, formeaza impreuna o realitate. Altfel spus, cind bagajul de obisnuinte este abandonat la intrarea in spatiul de cercetare sint sanse mari sa descoperi un coechipier exact in momentul in care si el te descopera pe tine. “4x4. Instalatia de carte” in totalitatea lui (de proiect generat de minti luminate) a fost pentru mine un prilej fascinant de a descoperi ca exista, de exemplu, vin pe Marte; si, in acest peisaj suprarealist, echipa “sanatoriala” a usurat accesul spre degustarea lui. Ciudat, nu? Dupa un an de zile poezia inca ma mai tine prizonier.

3. Acum, dupa un an, tot la Mogosoaia, a fost Grupul fara nume. De ce fara nume? De unde provine Grupul fara nume?

Expunerea de acum a fost pregatita de anul trecut. Cu citeva zile inainte de 4x4 am avut vizionare la atelier. Doamna Mandru a fost foarte surprinsa cind a aflat ca fac parte din grupul celor patru vizuali impreuna lucratori, in spatiul brancovenesc, cu cei patru poeti. Nu i-am spus ca si eu eram surprins, fara nume fiind… Greu de spus de ce. Grupul fara nume (Nicolae Badiu, Cristian Ditoiu, Floarea Peia, Marian Dobre, Valeriu Paladi) este un rezultat obtinut prin intersectarea a cinci destine studiate, un punct dinamic (tip purice) aflat undeva in perimetrul fara identitate al artei contemporane romanesti. Sintem si noi si vechi; cautam mai mult buna intelegere decit dreapta asezare. De fapt, dupa mai multe incercari de autogasiredenume (pentagon sau grama, dobre&co, poarta etc.) am acceptat ca nu putem fi si botezatori si botezati. Cam tot atunci, in diverse texte scrise pe seama expunerilor noastre, apareau expresii de genul: “grupul care nu are nume”, “cei care inca nu si-au gasit un nume”, “grupul fara nume”… Abia acum incerc sa inteleg/cercetez cit foloseste picturii faptul ca nu avem un nume. Ca pronuntie J, Sorin Scurtulescu ne-a articulat cel mai bine numele dilematic (intr-un interviu dat unui post tv timisorean). Spunea el atunci, cu o fireasca suparare, ca o sa expuna (grupul Noima) cu un grup care nu a fost in stare sa-si gaseasca un nume. Poate sa para surprinzator dar, ca nume, sintem un produs fabricat de consumatori.

4. Ce mai e fara nume intr-o era a branding-ului si naming-ului?

Fara nume este lumea in care traim… cea mai reala realitate.

5. Cum se poate revolta un artist in zilele noastre? Traim in piramida sau in cerc?

Ca reteta, revolta artisticului in zilele noastre se obtine prin fierberea urmatoarelor ingrediente: trezit cu noaptea in cap, ventuze stetoscopice lipite direct pe peretii lumii vazute si nevazute, ucenicie. Nu traim in piramida sau in cerc, ci intr-o lume fara nume in care avem toate sansele sa ne gasim forma. Spor la lucru sa avem!