Cronica de Vineri prezinta interviul cu Ileana Pintilie despre expozitia "In miezul lucrurilor" de la Halele Timco, Timisoara

Recent, la Timisoara (25 mai-30 iunie 2010) a avut loc o ampla expozitie de pictura intitulata "In Miezul Lucrurilor " si curatoriata de catre Ileana Pintilie, ale carei cuvinte le veti putea citi in cele ce urmeaza.

Evenimentul a fost realizat de Galeria Calina si a avut loc la Halele Timco, un spatiu industrial transformat in spatiu de arta contemporana.

Artistii participanti: Daniel Brici, Gheorghe Fikl, Andreea Foanene, Cosmin Haias, Robert Koteles, Liliana Mercioiu Popa, Sorin Neamtu, Laurian Popa, Andrei Rosetti, Sorin Scurtulescu, Cristian Sida, Alina-Ondine Slimovschi, Reka Ugron, Mihai Zgondoiu.

Ileana Pintilie, curator, teoretician si critic de arta in dialog cu Simona Vilau despre expozitia "In miezul lucrurilor" si alte subiecte de interes din domeniul artei contemporane

Doamna Ileana Pintilie, sunteti unul dintre teoreticienii si curatorii consacrati din Romania si aveti o experienta bogata, mai ales in tot ceea ce a insemnat experiment, arta alternativa, performance etc. Cum se leaga aceasta expozitie de artisti, in speta tineri, de activitatea dumneavoastra de dinainte?

Nu vad o contradictie intre pictura si performance, ambele sunt medii, forme de manifestare artistica contemporana; ceea ce conteaza la un artist, dupa parerea mea, este conceptul si nu atat forma sub care se manifesta intr-o anumita perioada.

Nici varsta artistilor nu conteaza asa de mult, este important ceea ce fac ei. Acum imi propun sa «scanez» o generatie de tineri artisti pentru ca acest lucru n-a fost facut, cel putin la Timisoara. Sunt multi cei formati in ultimii ani si care lucreaza intens, dar nimeni nu a avut ideea pana acum sa-i adune intr-o expozitie mai cuprinzatoare, care opereaza o selectie.

Cum vedeti evolutia directiilor conceptuale din arta contemporana de la noi, acum, dupa douazeci de ani? Mie mi se pare ca multi artisti au inceput sa se intoarca la tehnici “traditionale” – pictura, gravura etc., altii nu le-au parasit niciodata. E un semn de stabilitate sau doar un racord temporar la “trend-ul” international, din punctul dvs. de vedere ?

Pana la urma artistii traiesc intr-un context international, pe care nu-l pot ignora. Intoarcerea la pictura e «trendy», chiar daca la noi pictura n-a fost abandonata cu adevarat niciodata.

Vi se pare ca stam bine la capitolul spatii alternative? Cum pozitionati Timisoara in contextul romanesc? Am observat spatii care se deschid si se inchid la scurta vreme, mai ales in Bucuresti, unde constanta este foarte greu de obtinut, in special din cauza problemelor pecuniare. Cum comentati disparitia si aparitia si apoi, iar disparitia locurilor destinate artei contemporane?

Din pacate nu avem suficiente spatii de arta contemporana in Timisoara. Imi aduc aminte ca la inceputul anilor 1990 era orasul cu primele galerii de arta contemporana - Galeria First, Galeria 28, nemaivorbind de Muzeul de Arta, functionand intr-un palat in restaurare si care a fost, pentru multi ani, cel mai formidabil spatiu alternativ din oras, dar cred ca si din tara. Multe dintre aceste spatii au disparut, muzeul s-a transfomat intr-o institutie «oficiala», intrand «in normalitate».

De aceea as semnala cu bucurie aparitia unui nou spatiu in oras, coordonat de Galeria Calina si care e un fost spatiu industrial, de fapt niste foste hale reamenajate. Timisoara nu are in acest moment un spatiu amplu de expozitie, poate cu exceptia acestuia nou aparut. (n.n. Halele Timco)

Daca ar fi sa descrieti in cateva cuvinte esenta expozitiei “In miezul lucrurilor”, care ar fi acestea? Ce leaga pe acesti artisti adunati impreuna?

Expozitia “In miezul lucrurilor” arunca o privire asupra unei tinere generatii de pictori incercand sa discearna idei, obsesii artistice, mijloace. Pentru ca pictura este mai vizibila acum, iar pictorii sunt numerosi, am inceput cu ei, dar imi propun sa continui aceasta cercetare cu instalatia si sculptura si, daca e posibil, cu arta video si fotografia.

Ce ati fi dorit sa se intample in Romania, in zona artei si nu s-a intamplat inca? Care credeti ca sunt cele mai importante lucruri care ne lipsesc?

As fi dorit multe… care nu s-au intamplat in acesti douazeci de ani, de aceea avem o pozitie marginala in plan international. Ne lipsesc institutiile de arta, publice si private, lipseste traditia institutionala (in sensul bun al cuvantului, adica a unor institutii reformate, deschise si nu a celor vechi, staliniste). Prin institutii înteleg muzee de arta contemporana, institute de arta contemporana (traditia acestora este raspandita in multe centre din Europa) si galerii, dar si reviste de arta. Muzeele si institutele de arta contemporana ar trebui sa fie niste institutii mai mici, flexibile. Noi avem obiceiul sa numim, atunci cand creem ceva, «national» si sa punem multa «pompa» inutila si ineficienta in aceste spatii publice, care stralucesc prin goliciunea lor. Multiplicarea institutiilor ar insemna multiplicarea initiativelor private, a ideilor creatoare, ar da nastere unei dinamici generale a spatiului cultural. S-a asociat ideea ca un spatiu public trebuie sa aiba o anumita fixitate care ii confera stabiltate si «monumentalitate», iar initiativele, ideile si proiectele deschise nu au ce cauta acolo.

Ce parere aveti despre presa culturala romaneasca? Oare de ce nu avem suficiente reviste si publicatii de specialitate? Dar despre teoreticienii romani?

Suferinta cea mai mare la noi este ca nu avem specialisti; nu e posibil ca intr-o tara cu o populatie atat de mare, ca a noastra, criticii si istoricii de arta sa fie atat de putini incat sa-i poti numara pe degete, asa cum se intampla la noi. Este un cerc mult prea îngust al celor care se ocupa de arta contemporana (nu din vina noastra, ci a unei lipse de “politici” culturale de ani de zile). De multe ori ma uit cu nostalgie la mediul artistic si al teoreticienilor de la Budapesta si Belgrad (fara sa ajung pana la Viena sau in Germania etc) si admir «luptele» interne dintre tinerii absolventi pentru «pozitii», dar si dinamica spatiului artistic, initiativele de a crea noi centre de arta, de a scrie etc.

Din acest motiv lipsesc revistele, lipsesc pana si cronicile sau apar in spatii editoriale improprii. Daca ma gandesc la Timisoara, chiar nu ai unde scrie, alternativele ar fi «Ziua de Vest», «Evenimentele zilei» in varianta locala (si alte asemenea) sau revista «Orizont», care fiind lunara, nu poate reflecta cu vioiciune fenomenul in miscare al artei contemporane.

Lipseste nu numai o revista de arta contemporana, ci mai multe, ele ar putea fi facute si online, fara costuri prea mari. Am in minte o astfel de revista americana, produsa de un mediu academic, la Santa Barbara si dedicată fenomenului artistic din Europa Centrală si de Est (www.artmargins.com). Daca veti citi revista, veti vedea cat de serioasa este si ce valoroasa este munca depusa acolo, cat de interesante sunt articolele etc.

Cred ca Romania ar trebui sa «produca» mai multi specialisti, care sa fie determinati sa lucreze in domeniul artei contemporane.

Explicati-ne putin, daca va face placere (eu as considera necesar), diferentele dintre curator, coordonator de proiecte artistice, manager de arta, art dealer, critic de arta si galerist. Mie mi se pare ca se fac confuzii intre cel putin doi dintre acesti termeni, in ceea ce ne priveste pe noi, romanii.

Banuiesc ca amestecul acesta de responsabilitaţi, pe care-l semnalati, vine din lipsa celor specializaţi. De multe ori ne-am improvizat cu totii in diferite posturi, tocmai pentru a suplini un gol, insuportabil intr-un anumit moment sau o anumita situatie.

Criticul de arta este teoreticianul care defineste un fenomen, scrie despre el, are o viziune teoretica asupra fenomenului artei contemporane sau, daca este posibil, al artei actuale.

Curatorul este cel care imbina o structura de teoretician cu un tip de creativitate practica, mai apropiata de cea a artistilor. Poate fi un critic de arta «in actiune», dar poate fi cineva specializat. In general curatorul scrie texte si are o structura teoretica, cum spuneam. Exista, evident, si curatori-artisti, dupa cum exista si artisti-teoreticieni. In general vocatiile se impletesc, nu pot fi separate cu strictete. Cum la noi nu exista o forma de educatie academica orientata spre “studii curatoriale”, fiecare se formeaza cum poate, cu mijloacele “de bord” ale fiecaruia.

Managerul de arta are o structura specifica, cu o formatie si cunostinte aparte, orientate spre arta, dar el se poate ocupa de diversele forme de manifestare ale artei contemporane - dans sau teatru, muzica sau arte vizuale - de impresariat artistic, in general.

Managerul este cel care ar trebui sa orienteze o institutie spre cautarea si gasirea de fonduri in vederea realizarii proiectelor specifice institutionale etc.

Coordonatorul de proiecte este evident cel care se ocupa punctual de un anume proiect, care nu este neaparat manager de arta, ci un «tehnician» care pune in aplicare o «structura» a unui proiect, il duce la bun sfarsit.

Art dealer-ul si galeristul se ocupa pe cont propriu de «afacerea» arta, scopul lor general este cel comercial. Vanzand si negociind bunuri artistice, cu valori subtile, greu de definit, acestia sunt niste comercianti «on the edge»… De multe ori ei au formatii artistice complexe, uneori studii de arta, care le confera o buna intelegere a fenomenului artistic, in plus intuitie si spirit comercial.

Pe scurt, deoarece se ocupa de vanzari, deci sunt productivi, ei sunt pe cont propriu sau in asociatii specializate. Nu s-a mai vazut nicunde in lume, decat in Romania, ca o galerie sa fie finantata din bani publici, de Ministerul Culturii, ca sa poata participa la un targ international de arta! Cam asta e ideea noastra despre deschidere culturala, amestecand lucrurile fara nici o noima.