Preview "Cosmaruri contemporane"@Atelier030202. Dialog cu Olivia Nitis, curatoare si critic de arta.

Cosmaruri Contemporane

11 iunie -11 iulie 2010

Atelier 030202 – Spatiu de arta contemporana, Str. Sfanta Vineri nr. 11

Vernisaj: 11 iunie 2010, orele 19.00, in cadrul Noptii Albe a Galeriilor

Curatoare: Olivia Nitis

Cosmaruri Contemporane este un proiect despre filtrarea interioara a cosmarului personal, dar mai ales despre identificarea sistemelor care stau la baza cosmarului contemporan. Totodată, Cosmaruri Contemporane urmareste o scanare a atitudinilor si perspectivelor pe care tinerii artisti romani le au in fata ideii de cosmar cu o identitate socio-politica asumata, si a felului in care arta reuseste sa ramana o alternativa la incapacitatea de a combate politicile puterii.

Expozitia cuprinde si o instalatie audio cu texte semnate de scriitori/teoreticieni care au o reactie critica asumata asupra realitatii contemporane. Scrisul este un exercitiu necesar astazi, cu atat mai mult cu cat in Romania lipseste o critica sanatoasa in toate domeniile culturii, un discurs incisiv argumentat si nonconformist care sa depaseasca pasivitatea, formalismul si masturbarea intelectuala caracteristica pozitiilor pe care le au autorii care isi exprima opiniile intr-un climat situat intre aplauze siropoase si atacuri la persoana.

Artisti:
Madalina Lazar, Mihai Zgondoiu, Ciprian Paleologu, Simona Dobrescu, Ugron Reka, Francisc Chiuariu, Bogdan Mateias, Romana Cucu, Alexandru Radvan, Radu Buriac, Dan Piersinaru, Andrei Ciubotaru.

Autori: Ioana Baldea, Dan Mircea Cipariu, Liliana Barborica, Adriana Oprea, Robert Serban

Parteneri: Asociatia Experimental Project, EuroCulturArt, Teatrul de Comedie, Clubul UNESCO Adolescentii

Sponsori: Cramele Oprisor, Ford Colina Motors

Parteneri media: Cultura, Radio Romania Cultural, Altitudini, Zile si Nopti, Veiozaarte.ro, ArtClue, Agentiadecarte.ro, Vernisaje.com, Modernism.ro, Cronicadevineri

Eveniment in cadrul: Noaptea Alba a Galeriilor

Preview "Cosmaruri contemporane"@Atelier030202. Dialog cu Olivia Nitis, curatoare si critic de arta.

1. In calitate de curatoare, ce proiecte iti sunt mai dragi: cele care implica multe nume si o tema generoasa sau proiectele individuale, de autor, in care ai ocazia sa colaborezi indeaproape cu artistii?

Pentru mine nu este importanta bogatia de nume intr-un proiect, pentru ca poate fi vorba si de un solo show foarte puternic. Ma implic pe cat pot in toate proiectele cu aceeasi seriozitate, insa, in mod evident, exista si o latura afectiva. Tin mult la proiectele pe care le initiez, pentru ca am ceva de spus cu o anumita pasiune si imperativitate.

2. De ce s-a facut Olivia Nitis curatoare de arta contemporana? Cum s-a intamplat si cand?

Dupa facultate, in timpul studiilor de Master, am realizat necesitatea de a ma implica in proiecte cu grade diferite de anvergura si de a-mi asuma rolul acelui om care sa aiba idei, sa intermedieze relatia dintre o galerie si artisti, sa poata gestiona aspectele organizatorice ale unor expozitii. Atunci am ajuns la Timisoara si l-am cunoscut pe Ciprian Ciuclea, artist vizual, directorul IEEB cu care am o relatie parteneriala nu doar la nivel profesional, si care era deja implicat ca initiator, curator si organizator al Bienalei Internationale de Gravura Experimentala si al altor proiecte locale si internationale. Experienta aceea din 2005, in timpul celei de-a 2a editii a Bienalei am cunoscut o echipa de profesionisti, romani si straini care m-au facut sa imi doresc acest tip de profesie, care iti mananca multa energie, dar care iti poate oferi si mari satisfactii.

3. Care este "cosmarul" artei romanesti, dupa parerea ta? Cum crezi ca se intra in el si cum se poate scapa?

Cosmarul artei romanesti implica mai multe aspecte: lenea, falsa garantare a profesionalismului, carpeala, autosuficenta, lipsa reala a unei competitivitati si a unui spirit critic sanatos, reciclarea artistilor, lipsa infrastructurii, lucrul pe ultima 100 de metri samd. De iesit din acest cosmar incerc sa ies in fiecare zi din viata mea profesionala, dar ma tem ca lucrurile se pot schimba doar in timp si numai cu oameni incapatanati, care au puterea sa reziste.

4. Care au fost criteriile conform carora ai facut selectia pentru expozitia "Cosmarul contemporan"? Ne plangem de putini artisti de calitate sau suferim de "inflatie pe metru cub" de talent?

Cred ca exista multi artisti buni pe care nimeni nu ii baga in seama, din diverse motive. Fie nu sunt prieteni cu cine trebuie, fie nu pupa funduri, fie nu sunt comerciali. Pentru Cosmaruri Contemporane am ales artisti cu care am mai lucrat, dar si artisti cu care am vrut de mai multa vreme sa lucrez. Unul dintre criterii a fost compatibilitatea cu substanta cosmareasca.

5. Ideea de a impleti literatura cu artele vizuale, nu este noua, insa e mereu surprinzatoare. Cum reusesc scriitorii sa completeze "cosmarurile" artistilor?

Cred ca se completeaza reciproc. Am crezut intotdeauna in interdisciplinaritate, si cred ca se pot face proiecte foarte bune daca stii cum sa le echilibrezi.

6. Daca ai putea sa schimbi trei lucruri la arta din Romania, care ar fi acelea? Sau daca nu la arta in general, ai putea sa ne dezvolti putin ce anume din arta, in particular, ai schimba?

Artei din Romania ii lipsesc multe. Nu poti fi eficent si profesionist si nu poti face performanta intr-un mediu care nu iti permite acest lucru. Publicul nu este educat pentru arta si mai cu seama pentru artele vizuale, insa nici nu se incearca o educare a lui. Vreau sa cred ca ceea ce se poate schimba sunt limitele artei contemporane din Romania.

7. Ce inseamna pentru tine binomul Idila - Cosmar? Se transforma Idila in Cosmar sau Cosmarul in Idila atunci cand analizam imaginarul contemporan?

Cu siguranta idila poate fi o forma de cosmar, iar cosmarul unora poate fi idila altora......

8. Ai putea sa imi numesti trei carti carora le-ai schimba deznodamantul si trei cazuri din istorie, fara de care crezi ca lumea s-ar fi "invartit" mai repede?

Cred cu tarie in faptul ca nu se petrece nimic intamplator si, prin urmare, nu cred ca as vrea sa schimb ceva din istorie. Cred ca semnul maturitatii depline este acceptarea trecutului, oricat de infiorator ar fi, si concentrarea asupra lucrurilor pe care fiecare dintre noi le poate face sau influenta. Sigur ca mi-as fi dorit sa nu vorbesc de o Romanie victima a regimului comunist, sau de Holocaust, sau de omorarea Hypatiei din Alexandria de catre crestinii copti, sau de sacrificiile femeilor care au luptat in primul val feminist pentru obtinerea dreptului de vot, dar omul nu ar fi ceea ce este daca nu si-ar testa constant umanitatea.

In privinta cartilor, pot spune ca ma dezamagesc rar, insa mi se intampla sa imi doresc un final mai plauzibil in filme.

9. Si... nu in ultimul rand, deoarece stam de vorba cu o feminista, numeste-ne trei femei care ti-au schimbat viata.

Nicio femeie nu mi-a schimbat viata si niciun barbat. Sunt si femei si barbati care m-au ghidat la momentul potrivit si pe care ii respect in egala masura. Cea mai importanta femeie din viata mea ramane mama.